• Luminita

Palatul Brâncovenesc de la Potlogi

Construit la sfârșitul sec. al XVII-lea de Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, palatul are o construcție arhitectonică de o frumusețe aparte.

Aflat pe drumul dintre București și Târgoviște, Potlogi a fost de multe ori loc de popas pentru domnitorul Constantin Brâncoveanu. Satul era traversat de drumul principal de circulație ce lega Bucureștiul de Craiova. Numele i se trage de la arhaismul «potlog» adica petic de piele folosit de cizmari la căptușirea încălțămintei.

Mare spatar pe vremea lui Șerban Cantacuzino, Brâncoveanu avea deja o moșie la Potlogi. În anul 1698 domnitorul a ridicat aici un frumos palat spre a fi lăsat moștenire fiului său Constantin, fiul cel mare și prezumtivul moștenitor al tronului țării, iar în 1683 biserica cu hramul Sf Mare Mucenic Dimitrie.

Complexul monumental, ale cărei curți și grădini se întind pe o suprafață de 23.000 de metri pătrați, este alcătuit din mai multe elemente: trei curți interioare, poarta de intrare, încăperile corpului de gardă, locuinţele slujitorilor curţii, cuhnia, droşcăria, vechea casă boierească și, evident, cel mai important, palatul. Acesta are 32 metri în lungime și 23 m lățime și este o construcție de plan dreptunghiular în a cărei compunere intră o pivniță boltită, un parter și un etaj.

Accesul la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de unde se intră într-o cameră prelungă, o sala de mese, ce separă cele două apartamente inegale: cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta.

În partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită a chelarului, după cum ne relatează secretarul domnitorului, unde erau ținute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei.

Încăperile de la etaj au tavanele acoperite de bolți mănăstirești cu lunete și pereți ce păstrează frumoase stucaturi cu motive florale, în trecut acești pereți fiind decorați și cu picturi murale astăzi total distruse.

În camerele ansamblului muzeal putem vedea mobila și obiectele vremurilor, câteva dintre acestea fiind originale, iar altele doar reproduceri. De asemenea, putem admira aici ținutele domnitorului, sigiliu original, vasele și paharele, scrisorile și cărțile cu litere chirilice și nu în ultimul rând putem asculta povestirile ghidului despre obiceiurile domnitorului atunci când primea oaspeți sau când era cu familia.

Pivnița palatului este o construcție vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor.

Dintre cele trei curți, cea mai întinsă este curtea de primire, de formă aproape pătrată, ce se întinde de la intrare până la faţada de sud a palatului. Curtea de serviciu, sau a slujtorilor, era dreptunghiulară și ceva mai scurtă. Ea era situată la stânga celei principale şi avea accesul pe latura de vest a incintei. Cea de a treia curte, care formează grădina, cuprinde toată partea de nord (circa 2/3 din incintă), inclusiv clădirea palatului.

Domnitorul avea o familie mare: șapte fete și patru băieți. Într-unul din puținele tablouri votive rămase, domnitorul este înfățișat într-o parte cu cei patru băieți, iar doamna sa Maria, în cealaltă parte cu cele șapte fiice.

In 1714, după ce domnitorul a fost decapitat, iar fii săi uciși la Istanbul, turcii au devastat palatul crezând ca aurul domnitorului este ascuns pe undeva. In 1715 averea domnitorului este răscumpărată de la Poarta Otomană de Principatul Țării Românești, iar în 1717 familia Brâncoveanu intră în posesia averii, inclusiv a Caselor de la Potlogi. După 1791 domeniul ajunge în proprietatea familiei Bibescu.


Palatul suferă mari distrugeri și în timpul războiului ruso-turc, 1768-1774. Armatele rusești și-au stabilit cartierul aici în 1848, iar la sfârșitul sec. al XIX-lea arendașii au continuat distrugerile. Din grandiosul Palat au rămas numai ruinele.

După 1990 se reia proiectarea restaurării ansamblului, primele lucrări desfășurându-se între anii 2001-2006. În anul 2011 a început restaurarea ansamblului, având loc renovari interioare și exterioare, astfel ca palatul să arate ca în vremea lui Constantin Brâncoveanu.

Curtea brâncovenească de la Potlogi reprezintă o construcție de referință pentru înțelegerea arhitecturii brâncovenești, prin plastica decorativă și prin structura sa arhitectonică.



52 afișare