Search Results

31 articole găsite

Postări pe blog (23)

  • Select, Coloniale, Pardon.... mon cher!

    Mâncare bună, servire ireproșabilă, aer interbelic, atmosferă aparte. Toate le găsim în orașul de la poalele Iezerului, Câmpulung Muscel. Câmpulung, primul oraș de scaun al Țării Românești, este considerat orașul cu cea mai autentică arhitectură românească. El păstrează și astăzi imaginea burgheză a perioadei interbelice, prin casele boierești cu arhitectură specific musceleană. Pe străduțele înguste locuiau, la sfârșitul secolului XIX, peste 140 de familii de negustori și mici meșteșugari. Acum, pe aceleași străduțe, găsești o mulțime de restaurante, grădini de vară, mici ateliere și magazine de familie, ce păstrează, încă, aerul vechi, interbelic. Din periplul nostru prin acest oraș muscelean, vă prezentăm doar trei locații gastronomice, după părerea noastră, cele mai deosebite, pe care vă îndemnăm să le vizitați. Restaurantul Select se află pe strada Republicii nr. 18 și uimește prin originalitatea meniului și stilul aranjamentului interior. Rafinamentul bucătăriei este dat de implementarea principiilor slow-food, fusion, sau gourmet. Chef Liviu Cojocaru, cu profesionalism și amabilitate, ne îndeamnă să gustăm din cele mai alese bucate preparate de el, rețetele fiind originale românești, sau inspirate din bucătăriile occidentale. Aici se pot servi preparate specifice sfârșitului de sec. XIX, sau începutului sec. XX, cum ar fi Tuslamaua Muntenească, Platoul Jupânilor sau mâncarea preferată a lui Avram Iancu: Virsli de Brad. Se pot servi însă și preparate mai sofisticate cum ar fi Supa irlandeză Chowder, Sarmalele în foi de viță umplute cu midii de Marea Neagră, Stavrid pane cu sos de sfeclă cu hrean, Calcan în tempura și pisică de mare la cuptor cu risotto și sos Meuniere, sau Blanquette de curcan. Deserturile sunt delicioase și arată fenomenal! Este întotdeauna o plăcere să servim masa în acest loc cu meniuri excelente, unde putem gusta preparate de stele Michelin. Beraria Pardon, se află pe strada Negru Vodă nr. 112, chiar în centrul orașului. Aici găsești cea mai bună bere proaspătă din oraș și poate din regiune, ce acompaniază un meniu variat, specific muscelean. Berea se servește la draft, cele 6 tipuri de bere având fiecare specificul său : Helles - o bere blondă, placută, ușoară, nepasteurizată; Marzen - o bere artizanală nepasteurizată, nefiltrată și fermentată în mod natural timp de 23 zile; Pils - o bere clasică, cu aromă bogată de maltz; Ipa - o bere cu rădăcini Londoneze, cu aromă puternică de hamei; Bock - o bere bavareză tare, puțin amară, pentru zilele friguroase; Weizen - o bere din grâu, alb-blondă, nefiltrată. În meniu se află preparate ca bulzul muscelean, tochitura de porc, ciolanul crocant, pulpa de rață cu varză roșie, păstrăv la grătar cu mămăliguță, obrăjorii de vițel și pomana porcului. Berăria Pardon găzduiește mici concerte în serile de vară, atunci când clienții se strâng pe terasă. Cafeneaua Coloniale, se află pe strada I. L. Caragiale la numărul 22, în beciul unei vile negustorești din prima parte a secolului XX, inscripționată 1926 pe fațadă. La parterul vilei a funcționat la începutul sec. XX un magazin de Coloniale, adică o băcănie. Acum vila este redecorată și în interior, cu mult rafinament în același stil interbelic, cu ajutorul regizorului Sergiu Negulici. Aici se pot servi ceaiuri din plante medicinale cultivate în grădina proprietarului, familia Toteanu, cafea de cea mai bună calitate, brioșe și prăjituri de casă, toate într-o atmosferă aparte, ieșită parcă din lumea filmului. Fotografiile de mai jos vorbesc de la sine. Vă invităm să vizitați orașul Câmpulung, aflat la 144 km de București și la 66 km de Târgoviște, oraș străbătut de DN73 ce leagă Pitești de Brașov și să vă delectați cu gastronomia acestui loc. Noi, cu siguranță, vom reveni!

  • Nessebar, istorie de 3000 de ani

    Cetate muzeu milenară, situată la 330 km de București (aprox. 5 h pe condus) și 35 km nord de Burgas, în regiunea cu același nume (Burgas), Nessebar este printre cele mai vechi orașe din Europa. Așezarea a fost întemeiată de regele trac Melsa (anul 71 î.e.n.), cel care l-a denumit Melsebria ("orasul lui Melsa"). Orașul a fost ocupat succesiv de coloniștii greci, romani și bizantini, care l-au redenumit Mesemvria, sau Mesembria. Denumirea actuală este rezultatul unor transformări fonetice și a fost acceptată din 1934. În 1956, a fost declarat rezervație de arhitectură urbană și arheologie de importanță națională, iar 27 de ani mai târziu (1983) a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Istoria Cetății începe în anii 3200-3000 î.e.n., în epoca cuprului. Orașul antic a avut o dezvoltare pe un teritoriu de două ori mai mare decât cel actual, urmele de ziduri fiind descoperite subacvatic la 80 m distanță de țărm. Orașul vechi are o lungime de 850 m și o lățime de 350 m, fiind despărțit de orașul nou printr-un istm lung de 1 km. De-a lungul secolelor, populațiile care s-au succedat au construit în jur de 40 de biserici, Nessebar fiind considerat orașul cu cele mai multe biserici, raportat la numărul de locuitori. Dintre ele, mai mult de jumătate sunt renovate sau transformate în muzee. Cele mai reprezentative stabilimente culturale prezente pe teritoriul orașului vechi sunt: muzeele de arheologie și etnografie; biserica Sf. Ștefan (cu fresce din sec. XI-XVII); Mitropolia veche (sec. V), Sf. Sofia construită pe ruinele Templului antic închinat lui Apollo; Bazilica Kraymorska (Eleusa); biserica Hristos Pantocrator din centrul insulei, (sec XII-XIV); biserica Sf. Maica Domnului (1884). Cele mai frumoase și bine conservate picturi murale datând din sec. XIV-XVIII îmbogățesc interiorul Mitropoliei Noi, Sf. Ștefan, o bazilică cu trei nave. Ea adăpostește și un tron de arhiereu și un iconostas, ambele sculptate în lemn, lucrate de meșteri în perioada Renașterii. Ca și populație, trebuie precizat că întotdeauna au intervenit schimbări în structura acesteia, din populație majoritar greacă, ulterior ea devenind majoritar formată din slavi și bulgari. O dezvoltare remarcabilă a orașului a avut loc în perioada domniei Țarului bulgar Ioan Alexandîr (1331-1371), care a încurajat literatura, arta, arhitectura și construcțiile. Aceasta a făcut ca orașul să prospere. Inevitabil, el a ajuns sa fie râvnit și cucerit, cu toate că locuitorii săi bogați au oferit o sumă foarte mare de bani pentru a fi lăsați liberi. Aceasta, până la cucerirea sa definitivă pentru aproape 5 secole, de către otomani în 1453. La începutul dominației otomane, orașul a suferit jafuri și distrugeri, stagnând în dezvoltare, obligând populația înrobită să se adapteze treptat, bazându-se în principal pe comerțul maritim. Orașul a reînviat în perioada Renașterii (sec. XVIII-XIX). Astfel, căsuțele sărace de pescari au fost înlocuite treptat cu construcții mari, frumoase, adevărate monumente de arhitectură bulgară renascentistă. Acestea formează așa numitele case urbane de pe malul Mării Negre, adaptate condițiilor de climă și modului de viață local: parterul lor este din piatră, având un etaj sau două ieșite în afară, sunt construite din lemn și se sprijină în grinzi solide tot din lemn. La subsol, la parter sau ca dependințe separate se afla pivnițe, depozite de vin, spații unde se usucă peștele, sau unde pescarii își repară plasele. Vânturile puternice nu permiteau verande deschise la etaj, așa cum erau întâlnite în Grecia. Casele reprezentative pentru Nessebar prezintă așa numitul "Chardak", o verandă închisă. Aproximativ un număr de 60 de case s-au păstrat sau au fost renovate în acest stil arhitectural. Nessebar adăpostește 3 mori de vânt din aceeași perioadă Renascentistă târzie, care a coincis cu o revigorare economică și cu apariția unor bresle înstărite de meșteșugari și comercianți. Pescuitul a fost întotdeauna o ocupație de bază a locuitorilor; femeile confecționau năvoade, iar barbații pescuiau cu niște bărci mari, specifice, denumite "Alaman". O altă ocupație tradițională o reprezenta viticultura, fiecare casă având propria pivniță pentru vin. Turismul a luat amploare în anii '20, odată cu construcția de case de vacanță pentru familii înstărite. După anul 1970 s-au dezvoltat majoritatea afacerilor mici de familie prezente astăzi, făcându-și apariția magazinele de suveniruri, arta broderiei, arta pielăriei, etc. Aceste ateliere sunt localizate majoritatea la parterul caselor locuitorilor. Orașul vechi este un labirint de străduțe cu pavaje din pietre de granit, mici și neregulate, cu miros de lemn, cu mehane (hanuri) tradiționale ce servesc preparate din pește și fructe de mare, dar și produse specifice bucătăriei balcanice. O mulțime de taverne, cafenele și ateliere cu produse hand-made se desfășoară pe aceste străduțe. Remarcabilă este și intrarea în orașul vechi, printr-o poartă ce străjuiește zidul vechii al cetății, înalt de 8 m și lung de 100 m, cât și amfiteatrul medieval. Capturile fotografice au surprins frumusețea arhitecturală a orașului, peisajele deschise spre stațiunile Sunny Beach, Sveti Vlas și Elenite, pe o latură, cât și spre Burgas, pe cealaltă latură. De asemenea, fotografiile pun în evidență culorile mării și ale asfințitului, luminile nopții, forfota neîncetată întreținută de mulțimea de turiști ce se înghesuie pe ulițele întortocheate sau la mehane și taverne. Alte posibilități de petrecere a timpului liber sunt oferite de traversarea mării cu vaporașe până la stațiunile din jur, sau de plajele amenajate de pe țărm, de restaurantele tradiționale cu meniu specific, de parcul de distracții sau de circul din orașul nou. De Sf. Maria, pe 15 august, municipalitatea organizează sărbătoarea orașului, prin focuri de artificii, jocuri de lumini și concerte de muzică tradițională. Ca și unități de cazare, există o mulțime de variante, atât în partea veche a orașului, cât și în cea nouă. Recomandăm câteva locuri pentru cazare în partea veche a orașului, pentru aerul său boem și liniștea care se așterne seara: St. Nikola, Panorama Blue, St. John și nu în ultimul rând hotelul St. George, unde ne-am cazat de cele mai multe ori, la gazdele noastre primitoare George și Tony. Nessebar este negreșit o destinație de vacanță pentru toate gusturile.

  • Schitul Pahomie, Vâlcea

    Schitul Pahomie este unul dintre cele mai izolate schituri ale sihaștrilor din România. El este situat pe teritoriul județului Vâlcea, la Băile Olănești, într-un cadru natural de vis. Lăcașul de cult a fost construit sub o stâncă maiestuoasă, la poalele Munților Căpățânii din masivul Buila Vânturărița, în apropierea unui izvor ce străpunge zidul de calcar și formează o cascadă deosebit de frumoasă: Izvorul Frumos. Schitul a fost întemeiat în anul 1520 de către monahul Pahomie, împreună cu Haiducul Sava, care prăda bogații din zonă pentru a face rost de hrană pentru cei ascunși la schit. Prima datare documentară a acestui sfânt lăcaș de cult apare în 1793, sub domnia lui Alexandru Moruzzi, în care sunt specificate anumite scutiri de dări pentru sihastrii ce locuiau aici. Înainte de acest izvor scris, anul 1684 apare pe pisania bisericuței, an în care Constantin Brâncoveanu, descendent al familiei Craioveștilor, o repară și o restaurează, odată cu Mănăstirea Bistrița aflată în apropiere. O altă pisanie menționează pe ctitorul Mănăstirii Bistrița, și anume Banul Barbu Craiovescu (călugărit Pahomie) ca întemeietor al acetui schit. Istoria spune că Banul, care a reclădit Mănăstirea Bistrița ce fusese doborâtă de tunurile domnitorului Mihnea cel Rău la 1509, găsește refugiu și salvare în pădurea de lângă Izvorul Frumos. Aceasta pentru a scăpa de răzbunarea domnitorului. Schitul se degradează treptat până în anul 1824, fiind părăsit apoi în 1880. Reclădirea bisericuței se produce în 1952, în forma inițială, iar pictura în 1956, când, de altfel, s-a și făcut sfințirea. Am poposit la acest lăcaș sfânt la început de vară, în iunie, când verdele pădurii se instaurase, profitând de vremea favorabilă. Am parcurs drumul forestier pe jos cale de 2 km până la un turn-clopotniță, ce reprezintă și intrarea pe domeniul schitului. Obiectivul aparatului foto a descoperit sub stâncă biserica închinată Sf. Ilie și zidită sub formă de navă. In interior există doar un altar și naosul, pridvorul micuț fiind susținut de 6 stâlpi de zid. Din cauza infiltrațiilor din stâncă, pictura se degradează păstrând totuși culorile vii pe o suprafață destul de întinsă. Fotografiile evidentiază aceste picturi și culori, deși interiorul este slab luminat doar de două ferestre mici. O mare parte din interiorul bisericii face corp comun cu stânca. Obștea actuală a așezământului monahal numără cinci suflete, adăpostite separat la vest de biserică; acolo se află chilii, bucătăria, trapeza și clădirea pentru stăreție, precum și o clădire anexă. Acest giuvaier al credinței strămoșești se află în comuna Bărbătești, ce ține de Băile Olănești, la o distanță de 30 de km de Râmnicu Vâlcea.

Afișează toate

Pagini (8)

  • About Us | Lumilaur

    Despre noi Suntem Laurențiu și Luminița, un cuplu care iubește frumusețile naturii, cultura și călătoriile. ​ Folosim orice prilej de drumeție pentru a ne documenta asupra istoriei, culturii și gastronomiei locurilor vizitate, impresii pe care apoi le împărtășim pe acest blog. Veți găsi în aceste pagini informații și imagini despre obiective turistice și culturale mai mult sau mai puțin cunoscute, recomandări despre cazări și trasee, precum și sfaturi de călătorie. Pentru mai multe informații, ne puteți contacta pe pagina noastră de facebook sau prin secțiunea Contact a acestui blog. ​ Toate fotografiile și filmele ne aparțin. Vă așteptăm alături de noi, într-o călătorie virtuală pe acest blog. ​​ @Fotografiile se află sub protecția drepturilor de autor și au fost realizate cu Olympus OMD-EM10 MARK II Mirrorless Camera/Zuiko 14-150mm/f4-5,6 lens and Zuiko 45mm/f1,8 lens ​ @Contact facebook/instagram

  • Travel blog

    Călători prin Europa Travel Blog Sozopol, Bulgary ​ Descoperiți istoria și pitorescul unor locuri superbe din România și Europa @Creare, traduceri și administrare site : Luminița Duță @Conținut blog: Luminița Duță & Laurențiu Enea @Foto credit: Laurențiu Enea ​ ​ ​ Despre noi Romania Europa Cultura Gastronomie

Afișează toate