Muzeul etnografic este amplasat în aer liber și se întinde pe o suprafață de 10 ha, aflându-se în localitatea Bujoreni, la mică distanță de orașul Râmnicu-Vâlcea, pe drumul european E81.
Vizita la acest muzeu ne-a lăsat impresia unei adevărate călătorii în timp. În fața noastră s-au desfășurat sate cu așezări rurale tradiționale, specifice secolelor XIX-XX.
Pe o suprafață întinsă se află diverse gospodării și case transferate din diferite localități ale județului Vâlcea, patrimoniul muzeal cuprinzând un număr de 73 de construcții cu arhitectură populară și peste 12000 de piese muzeistice. Construcțiile reprezintă structural gospodarii împărțite pe mesteșuguri, tradiții, ocupații, obiceiuri ale comunităților locale.
Timp de 2-3 ore, acompaniați de trilurile păsărilor ascunse în vegetația abundentă și respirând parfumul tufelor și pomilor înfloriți mai târziu, ne-am bucurat ochii cu ansamblurile arhitectonice vechi de secole. Am fost foarte impresionați de curățenia și îngrijirea locului.
Casele tradiționale sunt de mai multe tipuri:
- case cu foișor (din comunele Măldărești, Stoenești, Bărbătesti, Boișoara);
- case cu prispă (din comunele Cernișoara, Alunul, Milcoiu, Nicolae Bălcescu, Vaideeni, Prundeni);
- casa de tip monocelular din comuna Măldărești;
- casa cu legatură, din comuna Oteșani.
Deosebit este Hanul din Țara Loviștei datat 1899 și transferat din satul Săliște, comuna Mălaia, în care se păstrează și acum obiecte de interior specifice.
Tot atât de interesantă este și Școala Primară Haretiană din sec. XX adusă din Stoenești (denumirea este dată după Spiru Haret). Școala are două încăperi laterale și o cancelarie în mijloc. Într-o încăpere studiau elevii din clasele I-a și a II-a, iar în cealaltă cei din clasele III-IV. Intrând în una din clase te simți ca pe vremea lui Ion Creangă, în fața băncilor mici de lemn aflându-se catedra învățătorului cu tablița veche de scris. Cealaltă încăpere păstrează o colecție impresionantă de icoane vechi pe lemn și pe sticlă.
Ansamblul muzeal în aer liber adăpostește și trei biserici de lemn foarte vechi, din sec. XVII-XVIII. Biserica de lemn din Mrenești (1771), cea din satul Măngureni (1775) și cel mai vechi lăcaș ecleziastic din Oltenia, datat 1655 (sat Anghelești).
De asemenea, locul este presărat cu troițe și cruci de piatră vechi.
Mai întâlnim: o fierărie, o stână (a Brătienilor), o moară de apă, fântâni cu cumpănă, stupine de albine, un conac de vie, un scrânciob, un joagăr, magazii și cotețe.
Muzeul satului Vâlcean s-a organizat în jurul obiectivului principal: Cula Bujoreanu, singura clădire aflată de la început pe acest loc. Boierul Bujoreanu a construit între anii 1808-1812 acest turn fortificat, cu scop de apărare și refugiu împotriva otomanilor, ce organizau incursiuni de jaf pe Valea Oltului, până dincolo de Râmnic.
De asemenea, menționăm și reconstituirea unor ateliere mesteșugărești cu instalațiile tradiționale: de obținere a vinului, cazane de țuică, cuptoare de ars varul și de uscat prune; atelierele de olărit, fierărie, dulgherie-tâmplărie; roata de tors, fuiorul și războaiele de țesut.
Ceramica de Horezu este și ea prezentă în patrimoniul muzeal Vâlcean, unde mai găsim și obiecte ce compun portul tradițional popular.
Capturile fotografice, amănunțite și clare, amplifică atât frumusețea peisajului, cât și a interioarelor gospodăriilor țărănești tradiționale din zonă, inspirându-ne să ne întoarcem în acest loc liniștit.
Mulțumim ghidului nostru, domnului Traian Purece, care ne-a introdus în această atmosferă pitorească.