• Luminita

Șapte Izvoare de Leac

Un loc sfânt, un peisaj de vis într-o pădure ca în basme, în care se află șapte izvoare sfințite cu o apă de cleștar. Așa s-ar rezuma ceea ce vedem când ajungem la Biserica Izvoarele de Leac aflată în județul Argeș, la aproximativ 15 km pe drumul DN7C către Curtea de Argeș, venind dinspre Pitești.

Biserica Izvoarelor de Leac este înconjurată de un complex de izvoare, troițe și mici capele ortodoxe, întinse pe dealul numit “Valea Radului”. Peisajul este mirific în orice anotimp. Noi am ajuns la sfârșitul toamnei. Apele de la “Izvoarele de Leac” sunt tămăduitoare încă din vechime, aici găsindu-și alinarea domnitori precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihnea Turcitul. Alături de aceștia, nenumărați pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mânăstirea Cotmeana spre Mânăstirea Tutana și spre Mânăstirea Curtea de Argeș.

Mulți oameni și-au recăpătat sănătatea trupească bând sau spălându-se cu apele din aceste izvoare. O istorioară despre care se vorbește, este cea a Elisabetei Bădescu, care la vârsta de 10 ani și-a pierdut vederea. Cu rugăciune la Bunul Dumnezeu, cu post și credință, spălându-se cu apa de la aceste izvoare, ea și-a recăpătat vederea.

Ctitorul principal al bisericuței din acest loc este Valerica Lungu, fiica Elisabetei Bădescu, profesor și jurnalist, care s-a vindecat de cancer într-un stadiu foarte avansat.

Intr-un vis avut pe la sfârșitul anului 1998, Valerica Lungu căuta o mânăstire. Repetându-se de mai multe ori visul, după câteva luni, tot în vis, un bărbat i-a spus că la izvoarele de leac să facă o mânăstire. Mai apoi, primind binecuvantarea duhovnicului și a Preasfințitului Calinic, femeia s-a apucat de lucru.

Povestirile locului spun că mulți oameni s-au vindecat de boli de piele, cancer, paralizie sau boli digestive. Într-o carte mică, Valerica Lungu mărturisea: “Intrând pe Valea Radului, unde se află “paraul de leac”, intri parcă în “ținutul primordial”, pus spre conservare. Unele tradiții sunt precreștine: aici oamenii se întâlneau în mare tăcere, în templul tăcerii, cu Îngerul Pământului, care din izvorul divin dădea apă Îngerului Apei, pentru sănătatea lor, apoi Îngerul Aerului ce o ridica deasupra lumii, dăruind-o Ingerului Focului, care o dădea Soarelui, pentru a-i pastra moleculei nemurirea în Inima Universului.”

În ziua de 4 august 2003 s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai apoi, în ziua de 25 septembrie 2004, Preasfințitul Calinic al Argeșului și Muscelului, însoțit de un sobor de slujitori și credincioși din toate zonele, a săvârșit slujba de sfințire.


Taina izvoarelor și locului, care se păstrează din moși-strămoși, este tăcerea. Călătorul este bine să nu vorbească până când nu se spală și bea din apa izvoarelor tămăduitoare.

Valerica Lungu descria acest loc ca "O catedrală naturală a cărei turle se ridică maiestuos din coroanele copacilor, poleite cu picături minuscule ale razelor soarelui, care apoi coboară înăuntrul catedralei în zeci de frumoase culori, scăldând în lumină toate creaturile care se afla în ea." (sursa: pliant Biserica Izvoarelor de Leac)

Fiecare credincios care vine sa ia apă, atât la dus, cât și la întors, de la intrarea în pădure până la biserică, să se roage cât mai mult bunului Dumnezeu, având certitudinea că: “Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.” (Marcul 1, 24)


#șapteizvoare #izvoareledeleac

429 afișare

Postări recente

Afișează-le pe toate