Schitul Pahomie este unul dintre cele mai izolate schituri ale sihaștrilor din România.
El este situat pe teritoriul județului Vâlcea, la Băile Olănești, într-un cadru natural de vis. Lăcașul de cult a fost construit sub o stâncă maiestuoasă, la poalele Munților Căpățânii din masivul Buila Vânturărița, în apropierea unui izvor ce străpunge zidul de calcar și formează o cascadă deosebit de frumoasă: Izvorul Frumos.
Schitul a fost întemeiat în anul 1520 de către monahul Pahomie, împreună cu Haiducul Sava, care prăda bogații din zonă pentru a face rost de hrană pentru cei ascunși la schit.
Prima datare documentară a acestui sfânt lăcaș de cult apare în 1793, sub domnia lui Alexandru Moruzzi, în care sunt specificate anumite scutiri de dări pentru sihastrii ce locuiau aici. Înainte de acest izvor scris, anul 1684 apare pe pisania bisericuței, an în care Constantin Brâncoveanu, descendent al familiei Craioveștilor, o repară și o restaurează, odată cu Mănăstirea Bistrița aflată în apropiere. O altă pisanie menționează pe ctitorul Mănăstirii Bistrița, și anume Banul Barbu Craiovescu (călugărit Pahomie) ca întemeietor al acetui schit.
Istoria spune că Banul, care a reclădit Mănăstirea Bistrița ce fusese doborâtă de tunurile domnitorului Mihnea cel Rău la 1509, găsește refugiu și salvare în pădurea de lângă Izvorul Frumos. Aceasta pentru a scăpa de răzbunarea domnitorului.
Schitul se degradează treptat până în anul 1824, fiind părăsit apoi în 1880.
Reclădirea bisericuței se produce în 1952, în forma inițială, iar pictura în 1956, când, de altfel, s-a și făcut sfințirea.
Am poposit la acest lăcaș sfânt la început de vară, în iunie, când verdele pădurii se instaurase, profitând de vremea favorabilă. Am parcurs drumul forestier pe jos cale de 2 km până la un turn-clopotniță, ce reprezintă și intrarea pe domeniul schitului.
Obiectivul aparatului foto a descoperit sub stâncă biserica închinată Sf. Ilie și zidită sub formă de navă.
In interior există doar un altar și naosul, pridvorul micuț fiind susținut de 6 stâlpi de zid. Din cauza infiltrațiilor din stâncă, pictura se degradează păstrând totuși culorile vii pe o suprafață destul de întinsă.
Fotografiile evidentiază aceste picturi și culori, deși interiorul este slab luminat doar de două ferestre mici. O mare parte din interiorul bisericii face corp comun cu stânca.
Obștea actuală a așezământului monahal numără cinci suflete, adăpostite separat la vest de biserică; acolo se află chilii, bucătăria, trapeza și clădirea pentru stăreție, precum și o clădire anexă.
Acest giuvaier al credinței strămoșești se află în comuna Bărbătești, ce ține de Băile Olănești, la o distanță de 30 de km de Râmnicu Vâlcea.
