Cetate muzeu milenară, situată la 330 km de București (aprox. 5 h pe condus) și 35 km nord de Burgas, în regiunea cu același nume (Burgas), Nessebar este printre cele mai vechi orașe din Europa.
Așezarea a fost întemeiată de regele trac Melsa (anul 71 î.e.n.), cel care l-a denumit Melsebria ("orasul lui Melsa"). Orașul a fost ocupat succesiv de coloniștii greci, romani și bizantini, care l-au redenumit Mesemvria, sau Mesembria. Denumirea actuală este rezultatul unor transformări fonetice și a fost acceptată din 1934. În 1956, a fost declarat rezervație de arhitectură urbană și arheologie de importanță națională, iar 27 de ani mai târziu (1983) a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Istoria Cetății începe în anii 3200-3000 î.e.n., în epoca cuprului. Orașul antic a avut o dezvoltare pe un teritoriu de două ori mai mare decât cel actual, urmele de ziduri fiind descoperite subacvatic la 80 m distanță de țărm. Orașul vechi are o lungime de 850 m și o lățime de 350 m, fiind despărțit de orașul nou printr-un istm lung de 1 km.
De-a lungul secolelor, populațiile care s-au succedat au construit în jur de 40 de biserici, Nessebar fiind considerat orașul cu cele mai multe biserici, raportat la numărul de locuitori. Dintre ele, mai mult de jumătate sunt renovate sau transformate în muzee. Cele mai reprezentative stabilimente culturale prezente pe teritoriul orașului vechi sunt: muzeele de arheologie și etnografie; biserica Sf. Ștefan (cu fresce din sec. XI-XVII); Mitropolia veche (sec. V), Sf. Sofia construită pe ruinele Templului antic închinat lui Apollo; Bazilica Kraymorska (Eleusa); biserica Hristos Pantocrator din centrul insulei, (sec XII-XIV); biserica Sf. Maica Domnului (1884).
Cele mai frumoase și bine conservate picturi murale datând din sec. XIV-XVIII îmbogățesc interiorul Mitropoliei Noi, Sf. Ștefan, o bazilică cu trei nave. Ea adăpostește și un tron de arhiereu și un iconostas, ambele sculptate în lemn, lucrate de meșteri în perioada Renașterii.
Ca și populație, trebuie precizat că întotdeauna au intervenit schimbări în structura acesteia, din populație majoritar greacă, ulterior ea devenind majoritar formată din slavi și bulgari. O dezvoltare remarcabilă a orașului a avut loc în perioada domniei Țarului bulgar Ioan Alexandîr (1331-1371), care a încurajat literatura, arta, arhitectura și construcțiile. Aceasta a făcut ca orașul să prospere. Inevitabil, el a ajuns sa fie râvnit și cucerit, cu toate că locuitorii săi bogați au oferit o sumă foarte mare de bani pentru a fi lăsați liberi. Aceasta, până la cucerirea sa definitivă pentru aproape 5 secole, de către otomani în 1453. La începutul dominației otomane, orașul a suferit jafuri și distrugeri, stagnând în dezvoltare, obligând populația înrobită să se adapteze treptat, bazându-se în principal pe comerțul maritim.
Orașul a reînviat în perioada Renașterii (sec. XVIII-XIX). Astfel, căsuțele sărace de pescari au fost înlocuite treptat cu construcții mari, frumoase, adevărate monumente de arhitectură bulgară renascentistă. Acestea formează așa numitele case urbane de pe malul Mării Negre, adaptate condițiilor de climă și modului de viață local: parterul lor este din piatră, având un etaj sau două ieșite în afară, sunt construite din lemn și se sprijină în grinzi solide tot din lemn. La subsol, la parter sau ca dependințe separate se afla pivnițe, depozite de vin, spații unde se usucă peștele, sau unde pescarii își repară plasele. Vânturile puternice nu permiteau verande deschise la etaj, așa cum erau întâlnite în Grecia. Casele reprezentative pentru Nessebar prezintă așa numitul "Chardak", o verandă închisă. Aproximativ un număr de 60 de case s-au păstrat sau au fost renovate în acest stil arhitectural.
Nessebar adăpostește 3 mori de vânt din aceeași perioadă Renascentistă târzie, care a coincis cu o revigorare economică și cu apariția unor bresle înstărite de meșteșugari și comercianți.
Pescuitul a fost întotdeauna o ocupație de bază a locuitorilor; femeile confecționau năvoade, iar barbații pescuiau cu niște bărci mari, specifice, denumite "Alaman". O altă ocupație tradițională o reprezenta viticultura, fiecare casă având propria pivniță pentru vin.
Turismul a luat amploare în anii '20, odată cu construcția de case de vacanță pentru familii înstărite. După anul 1970 s-au dezvoltat majoritatea afacerilor mici de familie prezente astăzi, făcându-și apariția magazinele de suveniruri, arta broderiei, arta pielăriei, etc. Aceste ateliere sunt localizate majoritatea la parterul caselor locuitorilor.
Orașul vechi este un labirint de străduțe cu pavaje din pietre de granit, mici și neregulate, cu miros de lemn, cu mehane (hanuri) tradiționale ce servesc preparate din pește și fructe de mare, dar și produse specifice bucătăriei balcanice. O mulțime de taverne, cafenele și ateliere cu produse hand-made se desfășoară pe aceste străduțe.
Remarcabilă este și intrarea în orașul vechi, printr-o poartă ce străjuiește zidul vechii al cetății, înalt de 8 m și lung de 100 m, cât și amfiteatrul medieval.
Capturile fotografice au surprins frumusețea arhitecturală a orașului, peisajele deschise spre stațiunile Sunny Beach, Sveti Vlas și Elenite, pe o latură, cât și spre Burgas, pe cealaltă latură. De asemenea, fotografiile pun în evidență culorile mării și ale asfințitului, luminile nopții, forfota neîncetată întreținută de mulțimea de turiști ce se înghesuie pe ulițele întortocheate sau la mehane și taverne.
Alte posibilități de petrecere a timpului liber sunt oferite de traversarea mării cu vaporașe până la stațiunile din jur, sau de plajele amenajate de pe țărm, de restaurantele tradiționale cu meniu specific, de parcul de distracții sau de circul din orașul nou. De Sf. Maria, pe 15 august, municipalitatea organizează sărbătoarea orașului, prin focuri de artificii, jocuri de lumini și concerte de muzică tradițională.
Ca și unități de cazare, există o mulțime de variante, atât în partea veche a orașului, cât și în cea nouă. Recomandăm câteva locuri pentru cazare în partea veche a orașului, pentru aerul său boem și liniștea care se așterne seara: St. Nikola, Panorama Blue, St. John și nu în ultimul rând hotelul St. George, unde ne-am cazat de cele mai multe ori, la gazdele noastre primitoare George și Tony.
Nessebar este negreșit o destinație de vacanță pentru toate gusturile.
Comments