• Laurențiu

Cap Kaliakra, Bulgaria

Kaliakra ("bunul adăpost" în limba greacă) este singura rezervație naturală din Bulgaria ce include și zona marină protejată.

Cap Kaliakra este un promontoriu stâncos de 60 m înălțime ce străpunge Marea Neagră pe 2 km, având o structură geologică calcaroasă, dispusă în straturi orizontale, datând din Miocen.

Situată în nord-estul Bulgariei, aceasta arie protejată (începând cu anul 1941) a făcut parte din teritoriul României între anii 1913-1916 și 1918-1940, întinzându-se pe o suprafață de 687 ha. In anul 1930, marele naturalist român Grigore Antipa, a întemeiat aici o stațiune de cercetări zoologice marine, aparținând de Institutul Bio-Oceanografic din Constanța.

Fiind aproape de Vama Veche, ne-am permis să vizităm această superbă rezervatie naturală de nenumărate ori, mai ales primavara și vara, când macii invadează peisajul, impregnându-l cu nuanțele lor de roșu.

Pe această suprafață întinsă se găsesc ruinele unei cetăți antice, o unitate militară și un radar, precum și numeroase eoliene, ce beneficiază din plin de vânturile specifice Dobrogei.

Ca o caracteristică interesantă, numai aici întâlnim pajiștile de stepă. De asemenea, în 1981 s-a descoperit o specie de focă din Marea Neagră și anume foca-călugar și diverse specii de delfini. Pe acest promontoriu își fac simțită prezența cca. 32 de specii de păsări (unele rare), pe platou și 12 specii pe galeria subterană.

Istoria acestui loc este strâns legată de prezența cetății fortificate, a doua ca importanță după cetatea Tomis. Denumită Tirisis, cetatea a fost locuită succesiv de traci, romani, bizantini și bulgari. Maiestuoasa poartă bine conservată, ne întâmpină din depărtare, până la ea străbătând ruinele diferitelor clădiri, biserici, fântâni și mai ales băi comune romane, străjuite de ziduri groase de apărare.

In epoca Elenistică s-a construit un al doilea zid interior al cetății, după care Romanii extind cetatea tracică. Astfel, se formează doua orașe: unul în exterior și altul în interior. In sec. V-VI, locul devine unul dintre cele mai importante orașe ale provinciei Scythia. In sec. al XIV-lea Kaliakra ajunge la apogeul prosperității, când devine capitala regiunii și principal oraș fortificat al Dobrogei. La 1394, cade în mâinile invadatorilor otomani. In anul 1444, 50 de ani mai tarziu, aici poposesc trupele participante la cruciada balcanică impotriva Imperiului Otoman comandate de Vladislav Varnencik. De menționat anul 1791, când aici are loc cea mai mare bătălie navală din regiunea Mării Negre, când armada turcească a lui Hussein Pașa a fost înfrântă de către amiralul rus Ushakov, bătălie care a petcetluit sfârșitul războiului ruso-turc.

In interiorul cetății, chiar la capătul promontoriului este ridicată o minusculă capela închinată sfântului Nicolae, protectorul marinarilor.

Legenda locului spune că 40 de fecioare bulgare, s-au aruncat în mare, împletindu-și părul, pentru a nu cădea trofeu în mâinile otomanilor, care cuceriseră cetatea în 1394.

Mai găsim aici un muzeu arheologic săpat în stâncă, în care sunt expuse diverse artefacte din istoria zbuciumată a locului. Chiar în fața muzeului se află o frumoasă terasă unde se poate servi masa.

Frumusețea regiunii am imortalizat-o în imagini și cadre cu o multitudine de culori surprinse de aparatul foto. Apa limpede și curată dezvăluie nuanțe de bleu, turcoaz, verde și albastru, completând uimitor cărămiziul stâncilor, verdele pajiștii de stepă și roșul aprins al macilor.

Această întinsă rezervație naturală este localizată la 131 km sud de Constanța și 60 km nord de Varna.


256 afișare